Particularităţi ale limbajului şi comunicării la copiii cu sindrom Down.

Particularităţi ale limbajului şi comunicării la copiii cu sindrom Down.

Copiii cu Sindrom Down (după Buckley, 2000) sunt în marea lor majoritate comunicativi. Ei doresc să interacţioneze social încă din copilaria mică dar ei trebuie să se bazeze pe abilităţi neverbale ca de exemplu gesturile, pe o perioadă mult mai mare de timp decât copiii valizi şi asta datorită întârzierii în achiziţia şi producţia limbajului. Odata ce încep să vorbească, îşi folosesc abilităţile de vorbire ca orice copil în special dacă a fost stimulat senzitiv de către familie, şcoală şi comunitate. Cu toate astea copiii cu sindrom Down au dificultăţi specifice în învăţarea gramaticii şi în dezvoltarea vorbirii clare, a inteligibilităţii. Unele dintre motivele pentru care acesti copii au dificultăţi în achiziţia limbajului sunt cunoscute şi astfel s-au putut dezvolta strategii de intervenţie. Cercetatorii şi practicienii din întreaga lume au căzut de acord asupra principiilor de intervenţie efectivă. Din moment ce vorbirea şi limbajul au fost consideraţi factori centrali ai dezvoltării abilităţilor mentale ca de exemplu: gândirea, cauzalitatea, reamintirea, ca şi ai incluziunii sociale, acestea au devenit esentiale atât pentru părinţi cât şi pentru terapeuti, profesori, încă din prima copilărie şi până la viaţa adultă.

Comunicarea primară. Copiii cu sindrom Down sunt mai înceti în mişcări şi în explorări fizice ale mediului înconjurător, atât vizual cât şi în înteracţiunea cu obiectele sau jucăriile. Sunt de asemenea mai înceţi în a iniţia astfel de interacţiuni şi în a menţine atenţia la acelaşi obiect ca şi interlocutorul.

S-a dovedit că este mult mai greu să menţii atenţia la o jucărie sau o activitate şi de a schimba atenţia de la o jucărie sau activitate la alta. Este foarte important să se urmărească şi să se vorbească despre acelaşi lucru la care este atent copilul cu sindrom Down. Pentru copiii cu sindrom Down este important ca mama să urmeze activitatea copilului şi să nu încerce să îi schimbe atenţia către altceva. La aceştia s-a dovedit că vocabularul este mai bogat când sunt mai mari.

Referitor la gesturi, copiii cu sindrom Down comunică mai bine, uneori chiar mai bine decât copiii valizi la acelaşi nivel cognitiv. Multi copii cu sindrom Down sunt frustraţi de întârzierea şi dificultatea de a produce cuvinte clare şi sunt capabili de a învăţa semne specifice pentru a le folosi în locul cuvintelor. Aceasta s-a observat în intervalul de vârsta 2-4 ani.

Limbajul la copiii cu sindrom Down (Buckley, 1993) este în majoritatea cazurilor întârziat. În ciuda unei mari diferenţe individuale, majoritatea copiilor întârzie în a spune primele cuvinte, vocabularul creşte mult mai încet decât a celorlalţi copii precum şi folosirea a două cuvinte legate.

Copiii cu sindrom Down prezintă întârzieri cognitive, sunt mai înceţi în dezvoltarea cunostinţelor şi întelegerea lumii, sunt mai înceţi în descoperirea cauzelor şi motivelor dar şi în reamintirea lor.

Acesti copii au dificultăţi în însuşirea regulilor de vorbire, în a construi propoziţii corecte din punct de vedere gramatical. Acestea conduc la o vorbire restrictivă, telegrafică chiar şi la adolescenţii şi adulţii cu sindrom Down.

De asemenea întâmpină dificultăţi în pronunţarea clară a cuvintelor.

Acest efect al combinaţiei (Buckley, 1993) între vorbirea telegrafică prin “ Utterance” (ex. “Tata mers înot” în loc de “Am fost aseară cu tata să înotăm”) şi pronunţarea precară face ca persoanele cu sindrom Down să fie dificil de înteles, în special atunci când vorbesc cu persoane străine celor familiare de acasă sau şcoală.

Unele studii au arătat că pot răspunde mai bine sarcinilor care le permit răspunsuri manuale, prin gesturi, arătând, indicând, decât sarcinilor care solicită răspunsuri verbale. Cu alte cuvinte, vorbirea lor nu reflectă obiectiv nivelul lor de înţelegere, iar abilităţile lor pot fi subestimate datorită dificultăţilor care apar în organizarea şi oferirea unor răspunsuri verbale, chiar şi atunci când înţeleg bine întrebările şi soluţiile unor sarcini.

 

Bibliografie:

Buckley, S., (1993). Language development in children with Down’s syndrome. Down syndrome Research and Practice. 1, 3-9,

Buckley, S.J., (2000). Speech, language and communication for individuals with Down syndrome–An overview. Down Syndrome Issues and Information. 5/03/2009.

Disponibil: http://www.down-syndrome.org/information/language/overview/